close
#schiem

#schiem

February 14, 20141954Views25Comments
#schiem

well..

Schiez de 3 ani, doar. În acești 3 ani am reușit cumva să am peste 20 de zile de schiat în fiecare an. Nu e mult, dar e suficient cât să recunosc că îmi place la nebunie.

E careva pe-aici care împărtășește aceeași nebunie?

Întreb pentru că veste bună vinerea are. 

Tomițâ, om falnic la driblat, organizează în perioada 23 februarie – 1 martie o tabără frumoasă de schi la Arena Platoș. A zis că bagă și zăpadă, că are pile la Zei. Ne cazăm în frumosul hotel HoheRinne și ne simțim ca-n Austria. Mie acolo-mi place.

Vestea bună e că am un loc pentru cel care imi raspunde la următoarea întrebare:

Când ai schiat ultima dată și unde.

Combinația e că după răspunsul tău tre’ să-mi lipești linkul tău de facebook. (e obligatoriu, așa scrie la cartea pe care m-a pus s-o semnez Tomițî)

Ai vreme până luni pentru asta.

#schiem au ba
P.S. Orange, partenerul acestei frumoase călătorii ne invită să testăm următoarea aplicație: iRewind. Cică e mega mișto. E?
#schiem – tabăra de schi pentru bloggeri – este un eveniment organizat de Arena Platoș cu susținerea Orange. Parteneri: Hohe RinnePensiunea Rafael și Buonavista
Pentru toate detaliile vis-a-vis de această expediție, Toma vă invită la dânsul pe blog.
Cosmin Tudoran

Cosmin Tudoran

Multilateral dezvoltat, încerc să combin utilul cu plăcutul. Muzică și vin.
Basarab

Basarab Calborianul

Vecinii de la 5

Calbor

25 Comments

  1. Ultima data am schiat intr-o zi de miercuri, 5 februarie 2014, la Azuga. Am fugit la munte in mijlocul saptamanii, in cautarea unei locatii de pe Valea Prahovei, libera si frumoasa, care sa ma primeasca doar o singura zi. Apoi sa fug si sa nu recunosc niciodata aventura noastra din timpul saptamanii. Ca nu e tocmai un motiv de mandrie sa schiezi pe Valea Prahovei, oricat de la indemana iti este.
    Dar socoteala din oras, nu se potriveste cu cea de acasa. Mai ales cand, acea miercuri coincidea cu a 3-a zi de vacanta pentru copii. Cum sa te mai bucuri de iubire ilicita, cu atatia copii in preajma? Care atunci cand iti era iubirea mai mare si pasiunea mai puternica se gaseau in sensul tau de mers sau, mai grav, sub schiurile tale.
    http://www.facebook.com/ioana.oncioiu

  2. De ce vreau eu sa merg la ski cu voi?

    Pentru ca imi doresc sa invat sa schiez de foarte multi ani. Nu am fost norocoasa sa fiu invatata de parinti. Tata, sportiv din fire, a ratat ski-ul si a avut grija ca si fata lui (sportiva din fire) sa aiba aceiasi soarta. De cativa ani imi setez pe lista de rezolutii de inceput de an sa invat sa schiez. Am incercat acum 2 ani si dupa o zi fructoasa viata cotidiana m-a prins in valtoare si m-a separat de munte si partiile lui.

    Urmatorul an am continuat sa imi doresc acelasi lucru dar conjunctura m-a izolat de iarna prin tari cu vreme temperata si ploioasa… un nou esec.

    Anul acesta l-am inceput cu dreptul, cand acum 2 saptamani am avut prima sedinta cu un instructor de ski( se vede si pe profilul de facebook dovada happy Din nou, vremurile s-au pus de-a curmezisul, si ” blestemul primavaratic” combinat cu prietenii egoisti care nu vor un newbie pe partie cu el ma face sa imi pierd speranta de reusita si anul acesta.

    Pentru ca sunt convinsa ca unde-s multi puterea creste, sper sa ma pot alatura gastii voastre si sa imi purtati noroc in incercarile mele fara sfarsit.

    (PS: believe it or not true story happy

  3. Prima si ultima data cand am schiat a fost acum vreo 3 ani la Semenic.Era o zi frumoasa de februarie si am decis ca vreau sa invat sa schiez.Am inchiriat o pereche de schiuri clapari ce mai trebuie si m-am dus la o partie de incepatori.Stand in varful partiei pregatit de actiune,imi tremurau picioarele de zici ca aveam 40 de kg in spinare,am spus o rugaciune si dai bataie.Bucuros ca nu am cazut am mai incercat odata si inca odata si inca odata.Dupa cateva ture in care am vazut ca merge treaba m-am hotarat sa ma duc la o partie ceva mai avansata(mare greseala).Ajungand acolo m-am uitat la partie cum e si la inceput nu am sesizat nici o diferenta.Am plecat la vale,iar pe la jumatatea drumului,partia a inceput dintr-o data sa fie mai abrupta.M-am panicat nu stiam cum sa incetinesc,colegii imi spuneau sa ma arunc intr-o partea,fara rost.Aproape de finalul partie vad ca curge ceva.Era un parau.In secundele acelea cred ca mi-am vazut jumatate din viata trecand prin fata ochilorlaughing,dar pana la urma am luat o decizie.M-am imbarbatat si am sarit peste acel parau si am aterizat cu capul inainte intr-un munte de zapada.Dupa ce m-am ridicat tota lumea a inceput sa rada ba chiar au si filmatlaughing.De atunci nu m-am mai atins de schiuri,ci am trecut la placa.

    https://www.facebook.com/tomesc.denis

  4. În ceea ce mă privește, schiatul se leagă de copilărie. Tata m-a învățat să schiez când eram foarte mică. Foarte mică, adică prin clasele primare. La mine acasă, în vremurile acelea, iernile erau superbe. Stând într-o depresiune, tot ce mă înconjura erau dealuri acoperite de zăpadă care cerea să fie cutreierată. Având schiuri acasă, tata (prof de sport big grin) a vrut să mă învețe cum să schiez. Prima oară, ca să învăț cum să îmi conduc schiurile și cum să stau ca să am o poziție cât mai aerodinamică, mi-a construit în curte o rampă de zăpadă, muuult mai înaltă ca mine și lungă cât toată curtea. Pe o parte avea trepte de zăpadă, pe care să urc, iar pe cealaltă panta propriu-zisă. big grin Exersând, am învățat. Apoi, pentru că tot spuneam de zăpadă multă și de dealuri, mergeam împreună la schiat pe pantele de pe dealuri. Erau parcă făcute special ca niște culoare fără copaci, fără obstacole sau alte pericole. Doar zăpadă. Mergeam la schiat acolo an de an. Pârtiile special amenajate, de la munte, parcă erau prea mainstream când aveam așa ceva acasă. big grin Abia așteptam să vină week-end-ul ca să mai dăm câteva ture. Asta până când mi s-au rupt schiurile, acum câțiva ani. sad Atunci a fost și ultima dată când am schiat, căci s-au rupt după ce tocmai coborâsem de la ultima tură din ziua respectivă. Sunt sigură că am cam uitat multe noțiuni de-atunci, însă la fel de sigură sunt și că le pot resuscita. big grin

    http://www.facebook.com/irinabaragoi

  5. De schiat, am incercat o data acum foarte multi ani dar nu s-a prins de mine.

    Cu placa, in schimb, e alta poveste. M-a prins microbul de cativa ani si ma dau de cate ori am ocazia.
    Iarna asta, din pacate, o singura data am ajuns pe partie, pe 31 decembrie, unde nu m-a lasat inima sa cobor mai mult de o data din cauza ierbii care era mai mare ca zapada.

    http://facebook.com/adrian.holerga

  6. Eram prin clasa a 4-a când am găsit în garajul casei o minunată pereche de schiuri de plastic, de un galben ţipător şi cu ceva scris negru, împreună cu nişte beţe la fel de galbene şi din plastic.
    Pe-atunci iarna era iarnă la Gura Humorului, ningea mult… din noiembrie până-n martie aveam zăpadă. Aşa că am pus schiurile în picioare de acasă şi am plecat teleap-teleap înspre dealul de lângă cimitirul evreiesc. Bineînţeles, când am ajuns acolo, am fost nevoit să le dau jos ca să pot urca laughing
    La început nu mă aventuram mai sus de jumătatea dealului şi îmi foloseam propriul fund pe post de frână când prindeam viteză prea mare. Asta până când mi-am zis, nu cu mintea “cea de pe urmă”, că ce, eu sunt laş să urc până la jumate şi să mă tot aşez în fund?? Nuu, eu sunt viteaz şi merg hăpt în vârf şi nu mă opresc până jos…
    Am urcat aşa, agale, mi-am luat inima-n dinţi şi… dă-i la vale. Lacrimile “curge”, viteza creşte, îmi sare-n cale o trambulină şi fac o tumbă în aer de toată frumuseţea, căzând maiestuos sub privirile celorlalţi copii de pe-acolo. Când m-am uitat la picioare, nu mai aveam decât… jumătate de schi laughing Unul a sărit de tot, celălalt a rămas pe poziţii şi a suportat consecinţele căderii.
    Evident, de atunci n-am mai încercat să schiez, m-am rezumat doar la sanie. Până acum vreo doi ani, când am mers din nou, pe acelaşi deal, să încerc să învăţ, alături de prieteni mai experimentaţi decât mine.
    Am făcut pe dracu-n patru şi n-am reuşit să fac plugul… Oricum aş fi dat-o, gravitaţia părea să învingă încercările mele futile. Aşa că am lăsat-o baltă.

    Acum avem două pârtii la Gura Humorului, cu telescaun, teleschi, tunuri de zăpadă, nocturnă şi tot ce vrei iar eu sunt de râsul lumii că-s de acolo şi nu ştiu să schiez.
    Mi-ar prinde tare bine să învăţ, măcar cât de cât, să fiu şi eu băiat ca toţi băieţii şi să ieşim la o tură pe pârtie big grin

    P.S. Pot să fac şi fotografii, Cosmine… dacă mă vei lua cu tine, promit să-ţi fac un cadou fotografic! happy

    https://www.facebook.com/vladycu

  7. Ultima data cand am schiat, o fost in Judetul Maramures in orasul Borsa, pe data de 26 Ianuarie. Al 2-lea an de schi, o partie destul de complicata, da nu era bai, avand in vedere ca o incepatoare(fosta colega de schi cu mine) si-a rupt un picior pe partie.
    Cand am ajuns in varf eu cu prietenul meu Ivan ne-am decis sa coboram, noi cum eram copii copaci nu am coborat in christiane, direct ,coborand ca o piatra. Jumatate de partie nu am patit nimic, dar cand am ajuns aproape de baza ,gandindu-ma la ceaiul ce ma asteapta am cam uitat ca-s pe schiuri ,mai ca se termina partia inclinata ,eu tot cu viteza am sarit peste o denivelare destul de mare. Am picat foarte rau,amandoua schiuri mi-au sarit din picioare, caciula era cu 2 metri in spatele meu datorita impactului, betele, ma rog, unul dintre bete s-a indoit de la impact ca m-am sprijinit in el in timpul picajului ,cand m-am ridicat ma durea spatele destul de rau,uimitor la cap nu am patit nimic, m-am vaicarit 2-3 minute dar am inceput sa-mi pun din nou schiurile in picioare pentru ca era doar ora 13-14. Vine Ivan(era mai in spate,norocul meu) nu am zis nimic. Si asa a fost ultima oara cand am schiat.
    P.S. : Restul zilei nu am mai picat de loc.
    https://www.facebook.com/tomaionut270

Leave a Response