Lyon recunoscut ca fiind capitala gastronomiei și a bunului gust, orașul cu cele mai multe stele Michelin, 312, ca să devină și o vitrină pentru cele mai bune vinuri ale lumii, a inventat acest concurs iar din 2015, s-a dat peste cap și s-a făcut și selecționerul celor mai bune beri și distilate.

Concours International de Lyon merge mână-n mână cu partenerii săi de prestigiu: asociația Les Toques Blanches Lyonnaises, Asociația Sommeliers de Rhône Alpes (care are și un premiu special), Metro și Global Wine And Spirits. Niște băieți.

Anul curent au fost degustate circa 7000 de eșantioane din 36 de țări, și conform anilor trecuți, mii de sticle au primit medalii. Pe la colțuri s-ar vorbi că acest concurs ar fi practic o fabrică de medalii.
Degustatorii internaționali au fost in numpăr de 680, cu 170 de comisii a câte 4 degustători. Degustătorii vin din toate sectoarele (oenologi, sommelieri, propietari de restaurante, producători, proprietari de case de vinuri, precum și consumatori cunoscători). Punctajul se făcea conform regulamentului OIV, rezultatul fiind destul de simplu:

  • argint – de la 75 de puncte
  • aur – de la 85.

În cazul în care punctai sub 75 trebuia să explici de ce. Vinurile cu defect erau depunctate rapid și scoase din competiție. N-a fost cazul.

Concursul îmi pare ca meniul franțuzesc, făcut să meargă pe repde înainte, nu pe bătut apa-n piuă de pomană. We here not to entertain you, ci să punctăm vinurile. 2 flight-uri de câte 14 vinuri, probele pe masă, al doilea flight sub masă, te descurcai singur. Între probe am avut 10 minute pauză. Apă și pită, evian și chiflă. Bam-bam, într-o oră jumate a cam fost gata.

Vinuri bune, frumoase, rotunde, dar nu extraordinare. Am punctat de 2 ori cu medii mari, 90 și 87, mergând pe ce am învățat în anii de IWCB.  Am nimerit comisia 169 cu un oenolog, femeie, tânără și alți doi francezi, care lucrau cumva tot în domeniu. Franceza mea de baltă n-a priceput exact cu ce se ocupau dar punctele date pe aceleași probe m-au clasificat aproape de domnul din fața mea, cu care am avut un parcurs al punctajului cu diferențe de 2, 3 puncte în plus sau minus. Domnișoarele în schimb.. Ne-am aliniat abia pe la al doilea fight.

Anyway, experiența în sine a fost extrem de binevenită, deschizându-mi apetitul pentru astfel de competiții din ce în ce mai consistent.

Lyon-ul e de vizitat, e de luat la pas și croșetat străduță cu străduță, de revenit și de ce nu, de înscris la școalele de domeniu, că zic unii că le bat pe cele de la Paris.