Amsterdam 9:40

Cobor fain/frumos din avion și cumpăr un bilet de tren de la primul automat. Cool, plătesc cu cardul. Iau biletul, cobor pe nuiște scări și mă îndrept spre peron. Aș fi făcut fix 5 minute, dar m-am oprit să halesc un croissant.

De jur împrejur lume ocupată, trebăluind, vazându-și zâmbind de treabă.

Trenul pleacă, face 25’ până la gara la care cobor. Iau trollerul Pininfarina și îl târăsc prin cartier, opresc să fac o poză unui Opel aflat la încărcat și respir aerul curat al capitalei cu 65% teren sub nivelul mării. Știai că aeroportul e la 4 metri deasupra? Eu nu.

Ajung la hotel, mă cazez. Id, please..

Îl dau. Nu-l verifică ci doar îmi copiază datele. Preiau camera și îmi trag sufletul. Vreau să ajung brusc în centru și nu cer un taxi, deși era o Tesla, ci scot telefonul, dau drumul aplicației UBER și ..

 

SL-ul e jos. Ptiu, ce noroc am!

58 km pe 18e. Dai un ban, dar stai ca mafiotu’!

Beau apa plată din cotieră și mă hotărăsc. E ultimul UBER din Amsterdam. I must mingle in.

Cum fac ăștia de se ascund? Businessuri mafiote, lucruri mârșave, afaceri necurate. Cum se pot mișca cu viclenie? Ce vicleșug posedă? Mă întrebam treburile astea când, de plictiseală, am început să văd serialul Crossing Lines, care e utima descoperire. Pe scurt, e vorba despre o echipă de polițiști și agenți din mai mult țări care fomează un soi de Interpol. Unitatea este mandatată de Curtea Penală Internațională, ce deţine autoritatea de a urmări criminalii peste graniţele din interiorul Uniunii Europene. Acțiunea se filmează prin mai multe țări, iar castingul e mega mișto: americani, francezi, italieni, etc. Donald Sutherland, Goran Visnjic (actorul chipeș din E.R.) sau Elizabeth Mitchell (Lost). Cei doi sunt noii veniți în serial. Îl mai găsești și pe Tom Wlaschiha (GOT) încă de la primul sezon, alături de Donald. Marți, orele serii, purcede a 3-a serie, pentru cei ca mine care mai caută seriale bune de văzut.

Revenind la oile mele, ce caut la prima oră a amiezii în Ams? O cafenea ca să citesc niște instagrme pe #, clar. Ajung la Cafe de Jaren, pe Seventeenth Canal Ring. Lume relaxată, un oraș aproape gol, bărcuțe pe canal și liniște. O vreme de invidiat. Marea nordului e calmă, parcă e-n vacanță.

Privesc bărcile ancorate și-mi spun că ar trebui să încerc și eu măcar odată viața trăită de Carl Hickman, FBI-istul jucat de Fichtner în serial.

Servesc un roze, privesc 2 fete și mi se face foame. Hering? Sau celebrul con de cartofi prăjiți cu sos de alune?

Taxi sau tramvai? E plin de Tesle Cobălcescu-n Amsterdam, dar prefer tramvaiul, ca să mingle-in, again. Cred că cel mai ușor mod de a te ascunde este in-your-face. Poate să copiezi un localnic, dar la naiba, aici mai toți arată ca turiștii.

Vlemincks Sausmeesters in your hand, un pub după colț și m-am rezolvat. Dar când să mă simt liber arunc cu privirea pe la colțuri. Plin de camere. Amsterdamul este cel mai urmărit oraș după Londra.

 

 Păi și-atunci cum să nu te prindă într-un episod, două?

Vine seara și parcă la intunericul străduțelor te mai poți mișca. Prind un loc la bar într-un coffeshop. De fumat nu fumez, dar o prăjitură parcă aș hali. Și aici mi se cere id-ul.. Ce fac? Beau o bere, un Amstel draft și aia e.

 

Kevin cu ziua 2, soon.

p.s. Mă ajuți cu niște sfaturi pentru Amsterdam? Clișee, aventuri, locuri ascunse de TripAdvisor? Dacă da, iar sfaturile sunt bune, te răsplătesc.

Am 3 hărți mișto pe care le poți atârna și răzui ulterior. Un soi de checkin-loz-in-plic.

#crossinglines, #crossinglines3