Filmu’ ăsta e ca bancurile alea ajustate și împopoțonate, ca să dea mai bine la a 3mia oară când îl spui.

Are o serie nouă de pluginuri video, iar sunetu, cel puțin la iMax, vb Deei, ‘urlă prea tare’. Clar e un film la care nu adormi.

Linia 1 de actori surprinde cu băietu ăsta pompier cu ochi albaștri, care iși vinde nația pentru pământeni, pardon, pentru americani. Că, mă gândeam io în timpu’ filmului, dacă Superman, cu S de la ‘hope’, ar fi aterizat lângă Nyiregyhaza, Ungaria, și nu Kansas, cred că termina filmu’ pe la jumate.

Linia 2-a de actori mi s-a părut efectuată de tata Sergiu, pe vremuri. În afară de surpriza actorului din rolul Ion Cristoiu de la Evenimentul Planetei, Laurence Fishburne, pe restul jur că i-am mai văzut în fix aceleași roluri de soldați, generali, plăvani cu filozofii de erou al luptei anticomuniste. Sau a luptei antiextraterestre numa’ când extratereștrii vor să subjuge Statele Unite.

Lana-del-Ray Lois, asta, poartă fix ca-n primu film, aceleași tocuri și pantaloni prin deșert, cosmos, MegaImage. Deh, să fie racord.

E bine de știut că atunci când băieții se bat, de obicei prin scări de bloc sau baruri, se mai sparg niște geamuri, niște pahare, uneori se rupe chiar și câte un scaun sau tacu’ de la masa de biliard. Băi, ăsta micu, Superman, cu S de la hope, aflat în scandalul cu generalul Zod, cu Z de la zob, a rupt orașe-ntregi. Chiar așa. Arătau fix ca-n bancu’ cu FătFrumos și Zmeu’, lipsea doar corbu’ căruia să îi mai ceară apă. Praf or făcut totul.

Bilele învinge, ăsta rămâne singuru kriptonian, iar restul lumii s-o reface, dă-o dracu. Încasarile cresc. iar lu’ Henry Cavill are să-i curgă fanele la ușă ca apele pe Trotuș când se-nvolbură. Uo să fii ghini, ăi!

Un film cam lunguieț, zic. Apă minerală, fără popcorn.