Whiskyurile lui Pernod și Ricard

Am fost mega consumator acum ceva multă vreme, dar n-am avut niciodată curiozitatea să intru-n pahar.

Acum, prin amabilitatea Pernod Ricard-ului Românesc am ajuns la bază. Am aflat mici șiretlicuri cu care mă pot delecta în discuțiile de drink-on-rocks.
Genul de știai-că?

Whiskyul e orz bun, fermentație cu drojdia cheie și apoi distilarea. Scoțienele se laudă cu 2 distilări. Apoi lucrul se lasă pe umerii butoaielor de stejar american folosite deja, pe anii de așteptare și, cel mai important, pe sfântul MasterBlender. Care diferă de la distilerie la alta și care are misiunea de a scoate cam același gust pentru fiecare etichetă.

Sub îndrumarea brand-ambasadorului Ian Logan, am vizitat, degustat, aflat secrete mici de stat ale distileriilor Chivas, Ballantine’s & The Glenlivet.

M-am dumirit că:

– Single Malt e referă la faptul că whiskeyul provine dintr-o singură distilerie
– cupajarea etăților din whiskyurile pe care scrie 12, 18, 17 (Ballantines) se referă la cel mai tânăr whisky din sticlă. Restul e cancan cât și secret.
– ‘the glen’ înseamnă vale. Ce urmează după vale înseamnă numele râului, pârăului de pe unde se află distileria. Că pentru procesul tehnologic de fermentație a orzului ai nevoie de apă, iar pe vremuri, distileriile se așezau lângă una curgătoare. Logic, nu? The Glenlivet? ValeaVerde. Da, Livet = verde.
– se produc milioane de litri anual, dar imediat după se trece la jocul cu timpul. Tot produsul distilat ajunge-n butoaie și se ascunde. MasterBlenderul proiectează așteptările verificând săptămânal ce se petrece cu licoarea. Complicat și simplu. Repetitiv și obsesiv. Abia după 3 ani dacî are chef îmbuteliază.
– toate produsele se împart în whiskyuri de servit on the rocks sau în cockteiluri, apoi urcând în treptele de etate se învârt în gusturi primare de vanilie, unt și nucă de cocos. evident căî fiecare se exprimă diferit, aici lucrând îndeosebi lemnul în care s-au liniștit ani de zile.

Chivas

Port drapelul companiei. Cea mai mică distilerie a brandului, lucrează cu 5 (cinci) oameni și produce anual 2.6 milioane de litri. Strathisla se scrie, dar fonetic sună astfel: strătaila. Așa mișto mi s-a părut încât l-am rugat pe Jan să-mi repete obsesiv de 49 de ori. S-a plictisit după 3. Zgârcit, ca un scoțian.

Cu doar 5 oameni se produce seva din care ulterior se nasc licorile trustului. Totul e mecanizat, nu este nevoie decât de mici intervenții și pază. Paza echipamentelor, desigur. Orzul vine în camioane special amenajate, se verifică, apoi dacă se acceptă calitatea bobului să trimite la zdrobit. Moara este cea roșie, o sculă veche de 80 de ani, construită pe un sistem perfect funcțional și astăzi. De unde lipsa totală de altă investiție. Răzătoare veornăr cosntruită-n Scoția.

Odată măcinată, făina de orz ajunge-n washabacks-uri, niște budane uriașe construite din lemn de pin, de capacitate de 60k litri. Se lasă umplute doar 60%. Se amestecă făina cu apa apoi se aruncă una din cele 2 drojdii alese pentru fermentație. Se duce fermentația la maxim, până când berea obținută are 8.5% alcool.

Se filtrează și trimite-n pâlniile speciale la fiert. Se separă de ‘capete’ adică primele rezultate de unde scapi de alcoolul metilic, și se repetă. Long story short cam asta este petrecerea în mai toate distileriile.

Produse: Strathisla 12 Year Old, Chivas Regal 12 Year Old, Chivas Regal 18 Year Old, Royal Salute 21 Year Old, Royal Salute 100 Cask și Royal Salute 38 Year Old Stone of Destiny.

Ballantine’s

Aceeași mâncare de pește, doar altă zonă de distilat. La Glenburgie se îmbuteliază unul dintre whiskyurile pe care le cunosc de când eram copil. Am degustat 5 produse diferite, interesante cu arome destul de apropiate. Ce mi-a rămas pe retină a fost nu 12, 20 sau 18 ani, ci 17! Un blend semnat Jim Murray cu corpolență și multă vanilie, cu ceva piperuri și nucă. Excelent.

The GlenLivet

A fost pe departe cea mai mare și ‘turistică’ distilerie, cu o capacitate de peste 10 milioane de litri lunar. Frumos aranjată, cu restaurant intern cu posibilitate de a degusta într-o cameră special amenajată pentru grupuri mari, Valea Verde se laudă cu prima atestare semnată de toți producătorii vremurilor de început. Un certificat DOC cu care se înregistrau pe veci sub numele de Glenlivet, fapt care a reușit să îi constrângă pe alții să înceapă să muncească la propriul brand.

Am fost invitați să asistăm la selecția unor mostre de butoaie pentru masterblender. O muncă foarte interesantă prestată de 2 lucrători ce se plimbau printe butoaie ca un librar printre rafturile de cărți. Cu o listă bine definită destupau butoaiele și alegeau de ce aveau nevoie. Am pus și noi mână pe 2 flacoane ce costau 4, 5k lire.

Cele 5 sticle scoase la degustare au avut un acompaniament special, direct de la butoi. Dintre cele degustare m-au topit Nadura, la propriu. Cu alcolemii de peste 60%, whiskeiurile aveau atacuri afumate. Iar aici am păstrat secția afumătură pe final.

Revenind la procesul fabicației, la momentul în care se macină orzul, se poate alege la măcinarea unor cărbuni specifici, o turbă locală. Bricheții sunt formați din straturi de vegetale depuse în mii de ani. Ei, prin măcinare particule mici se lipesc de făina obținută care, prin procesul de fermenție dă aceste note de afumătură, petrol și cauciuc.

Revenind la GlenLivet, mi-a plăcut acest Nadurra, un scotch care nu a fost fabicat ca mai sus, dar a fost ținut într-un butoi folosit anterior unuia. O fină tentă de afumătură, exact cât îi trebuie. Nu sunt fanul celor supra-afumate deci Nadurra Peated Whiskey Cask e recomandarea mea pentru cei care caută un scotch mai delicat.