N-am fost fan muzică folk, nu sunt nici acum. Cu toate că m-au crescut ai mei cu zeci de viniluri cu astfel de triluri, în pofida cenaclelor și a valului din vremurile trecute, trebuie să recunosc că unele piese au fost și sunt colosale.

Nicu Alifantis este unul dintre cei pe care mi-au umplut urechile de melodii ce îi erau preferate mamei, pe vremea când pick-up-ul model rusesc era singura variantă dătătoare de muzica non-stop de dinainte de 89. Mi-e greu să zic care mi-a fost melodia preferată, dar știu că port un respect major artistului. Nu degeaba, dar muzica e limba universală inteligibilă, fie că ai 8 sau 35 de ani.

Dar când ai 40 de ani…40 de ani de muzică..

well..

Nu pot decât să îl felicit și să-mi urez și mie, alt geamăn dar mai puțin brăilean, la fel.

La mulți ani și încă, batăr, un vinil!

p.s. ce mișto e când nu te sfiești să creezi un ‘amalgan’. Când ascultam materialele noastre (după ceva vreme), mă gândeam cât de diferite erau piesele una față de cealaltă. Uite că Nicu nu se dă îndărăt de la asta, Mozaic (noul album) fiind ‘un amalgam de ritmuri şi stiluri muzicale, de instrumente clasice şi exotice, de sonorităţi neaşteptate, precum o îmbrăţişare deosebit de tandră. 14 cântece dedicate femeii, dragostei şi prieteniei, fiecare cu istoria sa.”

Lansarea oficială a albumului se petrece în zilele de 20 și 21 mai la la Opera Națională din București.