Sunt un arogat umflat până la refuz, antipatic și figurant. Nu prea circul cu transportul în comun. Da azi, de voie de nevoie am zis că mă urc în metrou. Mă rog, cobor și urc.

Am avut de mers până la Muncii, apoi la Costin Georgian. Nah aventură. Norocul meu că plecasem fix după cucerirea unui turn Borgia din Assasin’s Creed și până la cumpărarea cartelei mi s-a părut că sunt încă în joc. L-aș fi asasinat mișeleste pe omu’ de la securitate (nuș de ce), da’ norocu’ lui e că sigla companiei e pe galben nu grena și a scăpat.

4lei

Dai un ban, dar mergi întins. Nu e tocmai un advertorial pentru Metrorex, da’ sincer, de când n-am mai circulat cu dânsu’ am uitat niște detalii senzoriale interesante.

De exemplu, privitul ca bou’ la poarta nouă, hărțile. Alea cu linii îngroșate, cele punctate ”in lucru”. M-am uitat cu jind la linia frântă pe care scria Băneasa, Otopeni.. Ah, ce vis frumos!

În pasajul Dristorilor miroase a merdenele. Da’ știi cum? Uiți în 4 pași ce parfum ai avut vreodată și pleci îmbălsămat ca din bucătăria bunicii de la țară în preajma Crăciunului. Eau de Merdenea. Merdenel 5.

În pasajul Unirii am văzut-o întinsă pe toți pereții pe Mihaela Rădulescu. Ținea un borcan cu Activia în mână recomandând cu drag acest produs. Mi-a plăcut mai ales într-o poză în care purta niște boyfriendjeans lejeri, un top cu acces clar la abdomenul plat și iaurul în mână. Faza mișto e că mai purta și o mustață de mușchetar + cioc, făcută dintr-un pix Bic. d’Artagnan Activia Rădulescu. Mi-a rămas pe retină.. Mă duc să-mi iau pixuri, că ș-așa nu mai am.

4 lei și-o oră și cinci din timpul meu.

De ce dracu nu săpați mai iute prin București?!

p.s. Consider că mersul pe jos, de la metrou, prin viscol, către ANAF, pentru semnarea unui 220 și al unui 600, mă absolvă de orice datorie morală și financiară către stat. Ever!