Ce bine era pe vremea când jucam la Dinamo, mai în tinerețe.

Intrarea noastră, a jucătorilor, se făcea de pe Calea Floreasca, fix vis-a-vis de șaormeria Genin. E măcel acolo. N-ai unde să parchezi un cărucior de la Ikea în față, dărămite jipul meu, Merțedes Gele.

Noroc cu nenea Fane, portarul de la Dinamo, care mă știa și mă lăsa să parchez înăuntru chiar și când mă opream pentru una mare cu ‘de tăte’, de berbecuț.

Fain-fain. De-aia e bine să fii câine.

p.s. Știu că Toma moare de invidie că am jucat mai bine ca el, dar așa e viața. Ca o scară.