Apreciez deosebit aceasta categorie de oameni.

Realizez, destul de greu, e drept, că fără ei nu știu cum ne-am descurca.

Vă dați seama, cum am putea noi trăi fără cei care sunt mult mai curioși de ce faci tu cu viața ta decât de ceea ce fac ei? Viața ar fi stearpă, iar noi ne-am simți mult mai mici decît suntem. Mai neimportanți. Oh, Duamne..

Îmi plac aceste persoane. Mă duc cu gândul la cățeii ăia sfrijiți dintr-o haită de cartier. Sunt cei mai drăguți la hrănirea cu resturi, preferabil cioante de pui, dar, spre fala în fața căpeteniei haitei, cei mai perfizi. Nu de multe ori din drăgălășenia mizerabilă se transformă și devin cei mai vajnici ‘aruncători cu piatra’. Unul din ăsta e primul care te înșfacă și-ți compostează pulpa.

Nu-i așa că sună cunoscut?

Cu siguranță.

Sunt și printre hominizi, javre canide gudurătoare pregătite de atac. ‘Prieteni’ și ‘prietene’ care au grijă să îți facă un bine, cărându-ți ‘’grija’’, lătrându-te pe la colțuri, apoi, cu aceeași doză de perfiditate și fățărnicie în stare pură, să-ți servească priviri ‘’poos-in-boots’’, încercând să te convingă că ți-ar fi cei mai buni prieteni.

E minunat să știi că există.