Zona asta-i un soi de “Ewing Oil” al vinurilor din sudul Frantei. E ca si cum ai zice Dallas-u petrolului texan. Pamantu’ n-are pret.
“Uite-l!” imi zice Christophe, jupanu frantuz ce m-a dus pe aceste meleaguri. “Uite-l ce culoare are” (referindu-se la vinul rosu din pahar)! E ca pamantu’ din zona asta..!
Am intrat pe domeniul “cavei” Cote de L’Ange si, de cum am pasit inauntru, m-am simtit umplut pana la refuz de invidie. Nu-mi face o onoare sa ma laud cu asta, dar vazand niste oameni absolut fericiti, calmi, multumiti cu viata si business-ul lor, invidiezi!
D-na Gasparri-Mestre ne-a vorbit putin de afacerea familiei. Aflata in spatele unui bar mititel, ne-a spus ca baza casei a fost pusa de stra-strabunicul ei, iar sigla e desenata de-atunci. S-a pastrat tot, iar via s-a lasat mostenire. Acum, tatal Mestre (Gasparri fiind numele preluat dupa casatorie), se incapatineaza si mai lucreaza pe colectorul de struguri, la venerabila varsta de 80 ani. De fapt, acum nu mai lucreaza, pentru ca un accident de munca petrecut cu cateva zile in urma, la adus pe pamant cu 9’8 m/s si i-a gipsat un umar. Cu greu s-a lasat de cules, dar in viteza!
“Vreti sa degustati?”
“normal!!” spun cu o gura punga, intocmai ca un bebe de 3 luni, avid de lapte.
Am inceput cu albul. Am auzit ca muta si castiga!
Cupajatul cvadruplu a patruns adanc in “sufletele” noastre si a fost depasit rapid.
Ni s-a servit un rosu de an 2008. Cupajul de Grenache, Mourvedre, Cinsault şi Syrah m-a imbujorat rapid. Mi-as fi dorit o vita inainte, si-o branza dupa, dar m-am multumit doar cu paharul pe jumatate plin. 🙁
Finalul, un rouge ferm si aromat, dintr-o vie care produce struguri de 90 de ani pur si simplu m-a naucit! Jizzass…
Asadar,
sa mostenesti un teren de 15 hectare, pamant a carui valoare e de nepretuit, pe care cea mai veche vie are 90 de ani, iar cea mai tanara 20, e o sursa dolofana de invidiat. Parerea mea. Familia Mestre vinde in jur de 30 de mii de sticle pe an, cele mai multe evident, pe soiul alb. Piata este europenizata in mare parte, insa China cica, e un mare soc. Comenzile curg anual.
Spre final i-am intrebat un lucru ce le-a montat un ras sanatos pe bot:
“Dom’le, nu va e e greu sa va beti afacerea?”
Ca de-ati fi in Romania..
Fumos, frumos!. Am şi eu la păstrare un Domaine Durieu – Chateauneuf du Pape. Il mai aştept puţin :).
am venit cu un bagaj plin.
Ma intreb cat oi astepta sa le beu :))
Incet, încet că nu ne grăbeşte nimeni, ba chiar unii spun că se dezvoltă frumos în următorii 10-12 ani:)
Nu ai nevoie de ajutor? 😛
Bravo si multumim pentru articolul tau. Observ c’ai apreciat vinul bun precum si amicitia noastra. Insa next time cel care va veni la tine va fi “vinul din sud” :). Gros bizes (Bro’ asta e reproducerea jupanului francez 🙂 Christophe). U did a nice job!
pentru mine ar fii ca un mic paradis acolo ;))