Sunt momente în viață în care, fără să vrei, faci gafe mici, care îți pot curma imaginea îngrijită. Deunăzi așteptam frumos la un bancomat pentru a mă alimenta cu plastic de la plastic. În fața mea o tânără frumușică și îngrijită, tocmai firma pinul. M-am retras din spatele ei, nu doar ca s-o privesc mai bine, ci nici să o inoportunez cu o eventuală privire peste umăr, spre observarea codului pin. De obicei e anul nașterii, ziua-și-anul, etc.

Frumos îmbrăcată, pantofi curăței pentru mâzga de-afară, semn că, fie coborâse proaspăt din vreo mașină, fie locuia în zonă. Era îmbrăcată cu ceva fustă și un trenci alb deasupra. Geantă asortată coloristic la pantofi, eșarfă mătăsoasă, lungă. Păr frumos, prins la spate, undeva deasupra, ca să-și facă loc eșarfei cât și gâtului.

Așteptăm amândoi, eu admirând-o, ea numărând secundele prin bătăi repetate din degete lângă tastele bancomatului, în timp ce acesta muncea de zor.

A venit momentul în care acesta scoate din sertarul magic un teanc de hârtii de 50 ron, cam de 1,5 cm grosime. Să tot fi fost vreo câteva sute de ron acolo, zic. Persoana drăguță și cochetă, îi înșfacă cu o mână, iar cu cealaltă ia cardul. Îl bagă în geantă și cu un ultim gest se apucă de numărat teancul.

La dracu, hârtiile alunecă și nu-i iese. Cu un scuipat vârtos, bogat, mai ceva ca al unui microbist împătimit, umezește opozabilul și arătătorul, reluând afacerea: 1, 2, 3, 4….

La fel de galantă trece pe lângă mine numărând în continuare.

Dragă sex slab: ai încredere în tehnologie. Numărătorile electronice ascunse-n bancomate nu dau rateuri!