O să facem weekendul de șapte zile. O să reabilităm ziua de luni. O să punem șampanie la rece și când n-o să avem o să bem și o amărâtă de cavă. O să ne vedem și o să luăm viața exact cum ai luat-o tu, puțin la mișto, puțin în piept, câteodată mai serios, dar în mare parte cu-n pahar de spumant și cu țigara în mână, dar neapărat cu dinaintea plină.

O să pun trufe-n mămăligă. Și-o s-o prăjesc cubulețe, așa cum m-ai învățat.

Îmi imaginez că ești undeva la cald, cu piscină, pe o terasă la soare. Eventual că te râzi de ăștia care n-au scăpat încă de mizerie, dar râzi cu Bourdain la un pahar.

Nu te mai doare și ești happy.

Te-a iubit lumea, friend. Și dacă ai vedea cât de plâns ești ai veni și ne-ai zice: nu fiți proști, bucurați-vă, e bine dincolo, e frigiderul plin, șampania e rece și soarele-i numa bun!

Friend, i’m gonna Liviu.

See you!