Sunt doua feluri de lautari in tara asta. Lautari vechi si lautari noi.

Lautarii vechi sunt cei care iti canta la ureche lin, duios sau rapid, dar mai mult decat atat sunt vesnic cu ochii pe tine. Sunt un soi de iTunes cu tot cu Genius, care, de indata ce ti-au prins starea, freaca arcusu’ in sensul respectiv de ia foc vioara. Daca le dai stop, se opresc scurt si asteapta comanda. Astia sunt lautari adevarati, de la mama lor. Si ei recunosc si se mandresc cu asta. Nu se supara ca le-ai luat mau’ dupa primu’ refren si din minora tre’ sa o dea repede intr-o majora.

Lautarii noi insa… ehhh …astia’s mai importanti. Ei sunt artisti! Umbla imbracati la fel, isi zic X sau familia Y, dar in nici un caz lautari. Sunt mandri ca reinterpretarea lor a melodiei  “da mama cu biciu-n mine” suna mai “actual” decat cea a maestrei Gabi Lunca si  daca au mai aparut la Taraf  or’ la Etno TV…s-au scos!! La astia nu le poti da comanda vocala “STOP” ca mai apoi sa ii pui sa cante altceva. Astora nu le schimbi playlistul, da? Ca se supara, baga una majora si te sfideaza in viteza.

Prefer lautarii vechi! Prefer un contrabas cu grifu’ tocit, un trio mic, rapid, dar pus pe fapte mari.

Tu ce preferi?

P.S. Ca tot e vineri si tre’ sa ne apucam de shpritz  Nea Nelu de la Hanul Ancutei