Mi-am adus ieri aminte de vorba asta. Cred ca asa si era, daca ma refer strict la pita. Da da, la pita! Nu paine, nu produsul de panificatie frantuzit si pufos…tras de coada si aerat in extrem.

Am o problema cu pita facuta prin partea asta de tara. Aici n-ai putea spune “manci o paine pana ajung acasa”, c-o termini pana la iesirea din magazin. Ori astia nu stiu sa faca paine, ori fura curent numa’ ca sa produca 5 lei pe 200 de grame de faina aerata. Ori amandoua.

Inclin sa cred ca nici nu stiu, nici nu vor sa invete.

Mi-e dor rau de pita mea din spatele blocului. Sau de pita mancata la Salonta. Cand ne-am intors dupa show-ul de-acolo, am luat 3 paini la brat si am mancat din ele 2 saptamani. Nu s-au stricat, nu s-au uscat, ci pur si simplu s-au pastrat identic in coaja groasa: 9 kile de pita! Mirosea incredibil in casa si dupa o saptamana. Mai ca imi venea sa ies in spatele blocului cu o felie de pita unsa.

Mai stii cand ungeai pe o felie de pita un pateu intreg? Amu’ pa “painea” asta nu poti unge nici macar o lingura de ulei de masline. Cura tat prin pita si iti ramane un soi de coca usor fripta.

“Mincati pitos dragu’ mamii, ca sa va saturati” ziceau bunicile pe vremuri, la masa. Amu oare ce-or zice?

 

Nenea Crisan, nu trimite-ti un Cargus cu ceva de pus “pa” masa? Va rog io!

 

*pita din poza i de pe wikipedia!