– da’ ci faaci? îl întreb pe Alin, prostindu-mă cu accentul romașcan, care, de-altfel nu-mi iese veci.

– uiti bini, cu frati-miu prin fiare vechi. Căutăm tot felu de prostii..

Alin și Călin sunt 2 frați talentați ca ăia de sparg mituri. Numa că-s mai tineri și mai dilăi. De genu’ ălora cu care ești mândru să fii prieten. Pasiunea lor e să construiească din orice, orice. Lui Alin îi place fierul. Forjat, brut, ruginit, căutat pe la fiare vechi și aruncate, îl ia, îl prelucrează, îi dă o nouă și diferită viață.

La un moment dat m-a auzit că mi-aș dori un scaun de bar unicat. Ceva făcut din niște fiare, ce să nu poată fi găsit de cumpărat, adică un scaun cu o poveste.

După o lună mă sună și-mi zice,

– băi, haidi ia-ți scaunul.

– ci scaun, Aline?

– ți-am făcut ce vroiai..

Ce au avut în comun un tractor Fiat din 1930, un ax neidentificabil, un capac de triodină și un lanț de stivuitor nu știu, dar acum sunt într-o familie ce are forma asta:


Alin nu e genul care să se oprească, e un artist al metalului, un om inventiv și un inginer pasionat. De la un triciclu electric, la o firmă metalică, la o casă pe schelet metalic sau o terasă din fier forjat, trece repejor ca un bucătar ce trece de la un ou prăjit la un gordon-bleu. Nice & easy.


Odată am să scot la licitație scaunul iar cu banii fac cuiva o surpriză. Până atunci îl mai admir nițel.

p.s. alin, mulțumesc frumos pentru obiect. Vine și sticla 😉