M-am trezit de multe ori prea tarziu pentru o piesa de teatru. Fie n-am gasit bilete, fie casele erau inchise cu saptamani inainte, singura posibilitate de acces fiind pila. Nu ca sa fortez broasca, ci intrarea prin fata cu bilete pe “sub mana”.

Am auzit de actori tinerei care incearca aceeasi solutie, dar pentru scena. Nu stiu cati reusesc, insa cred ca e destul de complicat. Scene multe, piese putine..

Ludika e un joint-venture intre nevoie si dorinta. Nevoia mea de teatru intersectata cu dorinta tinarului actor de afirmare.

Asadar, “iaca-ta” (cum zicea profesoara mea de istorie din liceu) vreme de 6 saptamani, Ludika face loc (in teatrul de vara din Herastrau) distinsului public, cat si pieselor jucate de afirmanti. Le mai si cere 1 leu pe bilet asa, ca sa nu fie gratis. Arta trebuie platita!

Pe 25 iulie, 1 si 8 august avem urmatoarele piese:

Si cu violoncelul ce facem? – Mihail Spiridonescu

Vreau sa fiu actrita – Anca Sigartau

P.S. nu uita sa iti pui smartphoneu’ pe silent 😉