Ne-a luat 12h. Că nah, ne-am pornit cu greu, iar drumul e mai lung când pleci.

După fix 22 de minute de feribot și 30 de km de autostradă am făcut un popas la un Shell ca să alimentăm și să ne alimentăm. Aveam și insula-n zare iar imaginea asta nu ne mai dădeam duși. Am tras pe terasă pentru încă o bucată de soare și am tăcut toți.

E stranie senzația de trăit pe o insulă. Mi-aduce aminte de aceleași emoții și trăiri ca în Thailanda, Krabi. Găsesc mult mai frumoasă zona aia sălbatică și puțin vizitată, decât forfota comercială a orașelor. E mai michteaux. Mai bine un ouzo cu Stelios-pescarul, decât o bere rece la terasa numero 1.

Drumul lung și anevoios, plictisitor și obositor la bază fu îndulcit oleacă de lectura lui Karagounis din Aggasi. A citit omu’ 400 de km, adică vreo 300 de pagini. Așa frumos lecturează grecu’, că pe mine m-a ținut treaz, pe Niggrea adormit ca un pui, iar pe Parmenide o făcu un bun copilot: ‘camionu!!, vezi șanțu! trage dreapta.. frânăăă că ne prăpădiiim!’

Am ajuns târziu de tot și nu m-am putut abține să nu închei cele 12 ore cu încă un ouzo. De data asta însă fără poveste. Povestea fusese trăită din data de 18.

Tabăra de Fotografie pentru Bloggeri e un eveniment organizat de Foto Union cu sprijinul Bancpost,CosmoteFordPixelpediaBooking GreeceSamsung Galaxy S4Izvorul Cristalin.