Sincer?
N-am înțeles nimic. Bre, da’ nimic!
Să mă explic.
Am ajuns la invitația de a pune osul la treabă, again, a 4-a oară consecutiv la IWCB 2016, cel mai mare concurs de vinuri din sud-estul Europei, nu întâmplător executat profesionist de români.
3 zile cât a ținut târgul, am făcut 15-18 mii de pași pe zi doar în cadrul celor 9 pavilioane. Așa mi-a confirmat Luna la finalul fiecărei zile (ora 19).
Niște cifre:
– 9 hale
– peste 50 de națiuni prezente
– peste 60 de mii de metri pătrați
– aproximativ 55 de mii de vizitatori
– peste 6000 de expozanți
..și doar 3 zile.
De-asta n-am înțeles nimic.
Târgul își are interesul cu peste 50% doar pentru piața Germaniei, de unde și mărimea alocată celor 2 pavilioane (13 + 14). Numărul de vizitatori, interesul dpdv statistic se confirmă conform raportului pe care-l găsești pe pagina oficală.
România a fost reprezentată de 2 standuri oficiale, unul organizat sub bagheta APEV prin Ministerul Economiei și Comerțului, al doilea de APRV (Asociația pentru Promovarea Vinului Românesc), Premium Wines of Romania. Producătorul Recaș a avut un stand separat.
Prima zi din Prowein s-a dus ca minutele dintre două snooze-uri doar în hala numpărul 9, unde erau producătorii din America, Nord și Sud. Apoi mi-am revenit în simțiri iar a doua zi am făcut pași prin mai multe hale, ca să simt măcar la picior cât de mare e târgul. Este uriaș. Ca să fac o paralelă, este un GoodWine la puterea 8. Este un Romexpo de 6. Șase Romexpo-uri frumoase.
Am avut norocul ca a doua zi să mă înfig în medaliatele cu argin și aur la standul Mundus Vini, care e cel mai mare concurs din Germania. Oamenii au jurizat în primăvară peste 6000 de probe, iar medaliatele puteau fi degustate de la un cap la altul. Excelentă organizare, cu un catalog al probelor, cu fișa de degustare atașată unui grafic colorat, cu preț și mailuri de la marketingul fiecărui producător. O senzațională organizare. Ceas. Fără cuc. Elvețian.
Mi-am făcut însemnări pe fiecare probă plăcută, și am dat cu nasul de vinuri care plecau de la 5 euro și ajungeau pe la 14-15 (cele roșii).
Job description-ul pentru care am călcat la ProWein m-a întors și redirecționat spre pavilionul numărul 15, acolo unde centrul și sud-estul europei se laudă cu vinuri bune, soiuri autohtone și producători de care nu aveam habar.
Dar, din ciclul ce am reținut de la Prowein?
Hmm..
Că sunt niște spumante braziliene senzație, care au preț de plecare 3, 5 euro. Iar prețul e la importatorul din Germania.
Că portughezii posedă super vinuri și că prețul de plecare este ultra interesant: un vinho verde pleacă de la ei cu 1, 6 euro.
Că în Bolivia se vinifică un Muscat extrem de interesant. Iar viile în discuție cresc între 1800 și 2200 de metri. Să fi văzut distilatul din vinurile respective
Despre vinuri, am să fac raportări separate, însă. Merită oleacă mai multă atenție.
Iar despre ce înseamnă PROWEIN, video, cât și ce legătură are cu IWCB-ul, într-un episod următor cu Profu’ de Vin.
p.s. Și-am mai reținut că am să-mi fac program anual, ca să înțeleg și să edific mini-cunoștințele despre vin, ca să cunosc și mai mulți producători și vinuri. Că nah, e păcat, jur.
Leave a Reply