Trebuie să recunosc că am urmărit cu sufletul la gură clipul oficial al noi serii 7 de la BMW. La câtă tehnologie și stil au scos la iveală bavarezii cu acest nou model, cred că listele de precomenzi sunt fierbinți de-atâta scris la ele.
După ce am văzut de vreo 3 ori clipul, m-am întrebat cine e omul de la volan?.
Și-am luat-o pe rând.
Mai întâi se prezintă mașina rulând mișto pe un drum de munte. Urmărire din elicopter. Imaginea idilică îmi spune că ar fi filmat pe undeva prin Danemarca/Norvegia, etc. Nu știu de ce, dar cam asta ar fi prima părere. Muzica îmi pare scrisă de Ludovico Einaudi, dar nu bag mânuța-n foc.
Apoi intrăm în casa omului. Un Gyrofocus tronează în colț, focul șemineului luminând ușor camera. Blană pe jos, o reflecție a omului în geam ni-l arată la birou, lucrând. Afară nu ninge, dar din moment ce arde lemnul în șemineul ăsta de peste 15k euro, e clar că e ușurel friguț. Pădure de țară nordică, clar!
Omul gândește. La ce, nu știm. Mașină, cadru pe el la birou, macbook pro, text nou. nu propoziție, ci pare a fi un vers. O fi poet? De pe scaunul Charles&Ray Eames omul nostru se ridică și se hotărăște să se plimbe.
Mașina nu doar că îl așteaptă, dar îi mai și întinde covorul. Fuck cum e faza asta!!
Și conduce. Toată noaptea.
Se face dimineață. Omul, relaxat, ascultă muzică. Prin gestul ăsta ridică volumul. Cam tare..
Ajunge la un lac și, cred pentru înviorare, își aruncă trupul născut undeva prin jurul anilor 60 în lac. Dap, înoată omul, frate. Pe răcoarea aia!
Apoi se întoarce. Parcă și mai relaxat, acum vedem cămașa albă de sub pulover deschisă la primul nasture. E puțin obosit. Se bazează acum pe armata de programe de securitate a mașinii.
Ne întoarcem la om acasă. A scris deja o pagină, și, inspirat, continuă.
Dimineață fiind, aplicația BMW instalată pe Samsung îi transmite că ar cam trebui să bage al doilea 7 la încărcat. (gri-petrol, înmatriculat cu nr M JT 4298) Omul nostru se pare că e pasionat de natură, eco pro, deci, asta face.
Ce moacă de scandinav pur are cu ștecheru ăla-n mână.
Iar conduce. Stă la gândit într-o pădure, cu-n coat Massimo Dutti like pe noi. Pariu că e Armani?
Merge mai departe. 80km/h la intrarea-n pod/pasaj ce-o fi. La ieșire re suta. Continuă spre ce pare a fi un port.
Parchează omul nostru și scoate cheia mașinii. Deja cheiuța asta e ditai smartphoneul și jur că cred că e mai effective decât un
Nokia. Personal mi-aș dori măcar cheia.
Omul parchează mașina din joystick. Ori se joacă, ori e freak control. Una din 2. Cred ca ambele, dacă e să mă intrebi. Trage mașina lângă un boat-trailer pe care zace un run-a-boat, model ceva mai vechiuț. O fi o Riva? Așa pare. O bărcuță din-aia costă cât un 7ar dacă ai vrea să știi. Sau mai bine. Noroc că știu un olandez priceput pe la Severin care construiește astfel de bijuterii, poate îmi dă una-n rate. Una de birou, ăfcors.
Finally, omul nostru scoate tableta, și-și întinde scaunul. Pare că e locul său acolo, dar cum ziceam mai devreme, fiind un freakcontrol aflat în pauza de inspirație, n-are nevoie de șofer. Vrea să joace la ambele capete. Sau rând de scaune, nah. Mută scaunul, se întinde și se culcă.
Executive lounge, man, ce naiba.
Iar dimineață. Rulăm cu camera împreună pe malul unei ape, iar tipul ajunge la un aerodrom. Pare privat, după cât e de liber. Avem în față un Piper PA Apache, twin engine gata de zbor. Alți 70k pentru un model mai de curând, că totuși, nu-mi pare a fi Seneca.
În sfârșit omul nostru pare să-și cheme driverul. Acesta pune mâna pe volan și rulează undeva, numa el știe unde. Al nostru pilot, același om, zboară pe deasupra și-și privește lighioana 750 LI (înmatriculată cu numărul M CV 1154) . Cu satisfacție.
La munte a nins. Nu azi, ci acum o sătpămână.
Zburăm lin deaspura unui lac, iar cadrul de final ni-l readuce în atenție, cu mâinile deasupra capului, pe omul nostru care pare că s-a predat în fața lucrului bine terminat. Sper să fi dat save!
Cheia zace pe masă.. Acord final cu ceva joase grele, cu coadă. Ne insinuează muzical că nu e gata, ci urmează și altele.
Și tot nu știu cine e. Am o supoziție, totuși.
Ca să revenim la film, over-all am impresia că strategia de comunicare e clară. Target: middle 50’s, business, sportiv, oameni care sunt obișnuiți să aprecieze arta și valorile. Eco, design, bun gust. Tehnologie. S-au perindat niște alte mărci pe care le-ai vedea oricând la un client de genul ăstuia. Nu scăpăm nimic din ce are de-a face cu kitchul, totul e temeinic măsurat. Bine filmat. Excelent, de fapt.
Iar omul nostru, personajul din film, mi se pare că este muzician scandinav, pe numele lui Jacob Thommsen, care tocmai își finalizase de scris albumul. (altul n-ar putea fi, că doar nu e flautistul ce a cântat cu Emmelie De Forest la Eurovisionul din Danemarca anul 2013, deși îl cheamă pe-aproape).
So, ce înțeleg eu de-aici?
– Maga, hai să ne mutăm dracu drepturile și ms-dosurile pe-acolo, că ăia chiar câștigă din muzică, nu glumă!
Leave a Reply