Într-o zi de vară, acum ceva ani, adică prin 2008, primesc un mail de la un prieten. Subiectul suna așa:

– Facem o Coreea de Nord?

Nimic în corpul mailului. Răspunsul meu a venit extrem de complicat, panicat de toate gândurile ce mă năpădiseră:

– Normal!

După câteva luni, adică 2, ajungem. Cu trenul. Din sudul Chinei, mai exact Dangdong. Rută scurtă, dar lungă ca timp. Fix cât făcea acceleratul de la Sângeorz la Bistrița, adică 4,5 ore. Coborâm în Pyongyang în gară și ne tragem sufletele. Alte suflete, bine aranjate și-mbrăcate militar-militarii, costume negre-securiștii, trag de noi spre autocar. N-avem voie să stăm prea mult, darămite să facem poze. De fapt, cam tot timpul petrecut la prietenii noștri am cam tot auzit acest: “n-aveți voie”. Mă simțeam ca la bunica acasă. Mic, umil. “N-ai voie să [insert anything here].

În hotel, Intercontinentalul lor, bloc-spray, pe o peninsulă în buricul târgului, ni se spune la recepție programul, iar ghida mea (c-am avut 3 români-4 ghizi, zici că eram staruri) m-a rugat să am grijă când fac duș. Să trag perdeaua și să nu dau apă pe jos. Cuz it’s the peoples money. M-am uitatla mustăcioara ei adolescentină, la părul bălai și-am zis: i dont do shower, anyway… 😉

I felt like Rambo, în Rambo II.

Când au aflat șefii de partid că au invitați români, s-au refăcut jocurile. Eram cu un grup organizat de 12 oameni, 8 chineji și 4 europeni. Grupul era suspectat de poftă de carne de câine proaspătă, ceea ce li s-a și oferit, însă pentru noi, românii, “our bradărz from apart”, ni s-au făcut alte surprize și bucurii: parada militară.

Și-m urmărit-o. Și m-am udat tot. Atunci mi-am dat seama că pixelii sunt inventați aici. 1northKoreean = 1 pixel. Și sunt tare bine sincronizați. Și chiar cred în dansul lor. Și pun patos. Și că mi-era foame..

Și mi-am făcut un selfie. Și Maica Reportereza m-a scris în Cațavencii..

 Multe sunt de povestit din expediția NK. Să mai precize că am semnat o adeziune ca să pot primi o insignă cu Tatăl Juche? Nu? Ok, tac.

Sunt sigur că eu l-am inspirat pe Adelin să meargă și el la Pyongyang iar apoi să scrie o carte despre asta. Mi s-a confirmat în vis.   Nu ne-am întâlnit niciodată ca să îi spun despre, dar sunt sigur că eu sunt muza. Adelin, vreau și eu două cărți cu tine, semnate, una pentru mine, iar cealalantă pentru ascendentul meu din Vărsător.