N-am să scriu cum a fost, n-am să dau din casă prea mult pentru că n-am cum să transmit prea lesne ceea ce s-a simțit. Fu wild, exact cum s-a vrut.

Desperados, berea amestecată cu tequila, tre știut că nu poate fi savurată pe post de mic-dejun. Este un amestec interesant, tequila aia fiind maturată în butoaie de stejar, fapt care îi dă o anume dulceață și un fin iz de vanilie. ‘E prea dulce’ zice cineva. Posibil, d-aia vine cu lemonul ăla înfipt în gât. Rece, proaspătă, merge servită ca final de ceva. De aventură, de kite, de board, de o bătaie cu apă, chiar și final de upload pe instagram. Dar ca premiu, nu ca un fapt în sine. Altfel, pare doar o bere.

Kiterii invitați ne-au trecut rapid prin școlarizarea zmeului. Am sărit partea asta pentru că aveam deja la activ ceva ore. Am sărit și partea cu mersul pe sârmă. N-am sărit în schimb amestecul printre curioșii-petrecăreți care erau mai mult decât interesați de plimbarea cu elicopterul personal. Că deh, după un Desperados, parcă e bine să privești de sus. Wild.

Wild party?

Nu știu ce pile au olandezii ăștia pe la Zei, dar știu că seara fu lungă și extrem de interesantă. Un duș fin și călduț se abătu asupra terasei Amphora. Cred că am asistat la cel mai lung dans în ploaie, ever. Party cu tatuaje și muzici bune. Apoi dezlănțuirea. Urgia plătită. Ploaie ce a ajutat oamenii prezenți să se aciuască sub bar și să continue. Să se apropie. Vorba aia: avantajul unui loc aglomerat este că apropie oamenii. Amphora fu aglomerată, plouată și distrată.

Personal cred că a fost una dintre cele mai mișto seri de pe litoral din ultimii ani.

Nisip, mare, natură dezlănțuită preț de vreme scurtă, Desperados, kite, ș.a.m.d. Un party la care ai fi vrut să fii! Până data viitoare enjoy it responsably: Desperados.