Dup-o vreme bună după ce am intrat în clasa a IX-a am auzit o legendă. (pe surse, cică ar fi fost o legendă cu un mare foc de la care fum..) Se făcea că profa aia sexy, ‘bună’, cu fustă până la genunchi, era karatistă.

Era tare simpatică, drăguță, arătoasă și foarte interesantă prin prezență și spirit. Calmă, cu un spirit pedagogic ce pe mine m-a pus la respect. Și nu doar.

Liceul nostru făcea curte comună cu cel sportiv, unde, se știe: lumea era mai relaxată, mai puțin axată pe studiul uman și real. Erau mult mai mulți fotbaliști, gimnaști și ‘jmecheri’. Mai mulți bătăuși celebri de prin zona Sucevei, acest Pantelimon al urbei.

Legenda spunea că un grup șprințar de sportivi au acostat în curtea liceului tocmai pe acea profesoară. Că au luat-o cu texte (încă actuale), de genul ”ce faci păpușe?”. Că femeia trecută de 30 de ani, pe tocuri, s-a oprit și le-a zâmbit. Apoi, la fel de liniștită s-a dat jos de pe tocuri și cu un ashi-gatana, cumulat cu un chudan mae-geri + jodan mae-geri, draga mea profesoară, Doina Pană, îi liniști. Apoi să urcă pe tocuri și plecă spre clasă. Cu catalogul în mână.

Nenea Ponta, nici nu știi cum ți-a trecut mae-geri-u pe la bot.

Yoi!