Am auzit deseori comanda asta fermă din gura mai multor clienți. Să facem ceva viral, ca toată lumea să audă repede de noi. Să meargă repede pe facebook, să râdă lumea.

Personal nu plac viralitatea. Nu în tot sensul ei. A fi viral înseamnă pe deoparte a ajunge repede la toată lumea, dar factorul perisabilității este pe cât de ignorat, pe atât de important.

Viralul  e perisabil.

E ca umorul, e mișto, dar trece iute. În plus, viralul nu vinde decât o iluzie de moment, un crâmpei de bună dispoziție  și satisface pofta de superficial. Doar că trece și nu lasă nimic. Viralul e aidoma unui banc bun din trecut. De îndată ce îi auzi prima propoziție spui ‘îl știu’ și-nchizi fereastra. Nu-ți mai place bancul cu Ceaușescu și ceasul de pe mână, nu? Nici mie.

A vinde ceva iute înseamnă chilipir. Înseamnă o infimă valoare adăugată și ceva în care să nu prea te bazezi. Iar când realizezi că e ieftin, închizi și pleci. Să privim chestii virale din anii trecuți și să ne dăm cu părerea acum.

Cred că a lua ceva din viral, a indentifica corect o proporție a ceea ce vinde el și de ce câștigă acest timp sărind pași plus a transforma produsul tău în funcție de acest raport, pare a fi o formulă de câștig.

Ori e mult mai important mesajul viral decât ambalajul în sine, conținutul fiind sâmburele. Dacă această sămânță pare să răsară și să-ți trezească interesul și peste ceva vreme, atunci produsul e bun.

Nu contest rolul viralului, însă îi contest aplicabilitatea absolută în vânzarea unui produs, oricare ar fi el.