Decât 3 întâmplări ciudate… și-o căldură…

Eternul MegaImage. Ce să fac dacă acolo sunt iaurtul și fructele copilului… Anyway, coadă, clasic. Mă uit pe afișele mari care mă mint frumos și nu cred că doar pe mine, cum că dacă ești al patrulea onorabil client, primești ori o altă casă deschisă, ori un voucher de 5 lei. Eram chiar a șasea clienta, iar în spatele meu alți doi oameni de bine așteptau. Surpriză? Neah! Normal – îmi spun. Nu se deschide nicio altă casă; în schimb, din spatele rândului apare o doamnă bine facută – aș spune chiar prea coaptă -, de mână cu moștenitoarea clanului! Începe să dea din coate, își face loc, năpăstuită, și… pentru că școlile încep la 8, și pentru că are o singură banană și-o apă în mână, și pentru că nu vrea sa fie discriminată, și pentru că e nesimțită, se înfige în fața tuturor, motivând că are decât două lucruri de plătit. Pentru că nu sunt în stare să tac (cei care mă cunosc pot confirma), iau problema de subiect și-i trantesc vreo două fix de față cu plodu’! Fix decât pentru două-trei produse stateam fiecare dintre noi, în ciuda traficului, orei, neputinței de a deschide case suplimentare etc. Stupoare! Domnul de la casă îmi transmite, timid, că nu are ce să-i facă. Really? Ce spui să ne oferi voucherele promise sau să mai deschideți case?!, zic. Tace, logic! Apoi întreb politicos reprezentantul liniștii patronilor de ce nu ia măsuri. Și el îmi răspunde că nu e treaba lui să faca ordine între clienți. Ok! Mi-am luat prima lecție: școala decât îi alfabetizează pe minoritari, nu îi și civilizează!

Next stop: școala copilului. Spații de parcare – no way, însă este o regulă destul de clară și nescrisă: oprești în fața școlii,  fără să încurci traficul, dai copilul jos din mașină, aștepți să intre pe poartă și o tai! Căci alți doi-trei așteaptă, de regulă, să facă același lucru. Și opresc, dau copilul jos din mașină, și evident că ne facem urările tradiționale de rămas bun până diseară. Lângă mine, deși era loc liber pentru încă două mașini, o doamnă la fel de bine coaptă ca prima, își lipește ego-ul de claxon, deschide geamul și se pune pe zbierat: mișcă-te cucoană…! Uiuiuuuuu! N-am mai auzit apelativul ăsta de când m-a oprit un nea plutonier Gramada, undeva pe Valea Oltului… eheee, altă poveste! În fine, să tac, să nu tac… să o ignor? Eh, îmi aștept copilul să intre pe poarta școlii și mă întorc spre duamna: “Doamna, e abia marți, până vineri faceți infarct în ritmul ăsta, ce dracu’! 😉 Respirați , trageți stânga de volan și vă îndrum eu să parcați că e loc.” Ce primesc? Un set de reguli de urmat pentru o viață sexuală de tip indian! A doua lecție: vârsta decât “îmbogățește” vocabularul, nu și civilizează omul!

@work. Neața! Neața! Neața! Neața! E clasic pentru toți că întrevederile matinale dintre colegi funcționează pe sistemul bunelor clișee deprinse pe alături! Îmi aștern lucrurile în birou, îmi pun cafeaua, mă așez la calculator și… în locul trilurilor suave de pe Zonga, aud la fereasta biroului o cascadă de cuvinte, sintagme, îndrumări de nici Waze-ul n-a auzit de direcțiile acelea! Îmi îndrept privirea spre sursa zgomotului și zăresc o namilă de avocat sau prăpădit de-acela cu perucă și kaftan negru sau ce-o fi; cu un telefon, cred, în mână, trântind cu geanta de pământ și urlând în toate dialectele de canal! So, a treia lecție: statutul decât permite omului să demonstreze mai ușor cât e de NECIVILIZAT!

Rugăciunea de miercuri: rogu-te, mă ajuți să cresc pagina asta? Mulțumesc!