Ieri seară făcui act de prezență la o lansare. Cum la mine sfertul academic e înainte, am ajuns primii. Eu și Maga. Gabi Maga.

Nu contează neapărat lansarea, ci contează ce mi s-a întîmplat.

Cum stăteam noi așa, la un pahar de șampanie pe terasa proaspătului magazin, evident că ne veniră tot felu’ de gînduri si povești. Ne-am binedispus. Chiar am râs copios la un moment dat.

După vreo 3 minute de la faza asta primesc un sms. Era de la marele jurnalist sportiv, schior profesionist Sorin Anghel – Jurnalul. In sms scria:

– Râzi ca prostu’

La care eu:

– Zici?

Omul meu era in 335. Trecu’ pe lîngă terasă și din autobuz mă zări la taclale, having fun. Râzând.

După alte 4 minute primesc un alt sms, tot de la Anghel:

– Una în 335: ăla care râde ca prostu’ nu e Cotabiță?

 

Da, e funny. Am râs și eu după. Doar că mai amar-așa.

Băi românilor: – nu mai putem râde sincer, pe stradă, in locuri publice și aglomerate. Nu putem să o facem așa, din senin, ca proștii. Vocea poporului asta simte și spune: cel ce rîde e prost. Deșteptul e-ncruntat. Sobru, serios și negru. Nu?!

Suntem pierduți. Vom muri triști.