Ieri pe nepusă masă, încercând să-mi leg prohabul cu ultimul nasture, pac!, nasturele se prăbuși pe podea.

No cum să faci față nevoilor vremii? E clar că trebuie să te descurci cum poți. Nu știu dacă a coase un nasture, tiv sau gaură-n material e o îndeletnicire pur femeiască și sincer nici nu contează. Vine momentul când tre’ să te descurci. Că nu poți da fuguța la spălătorie cu pantalonii într-o mînă și nasturele în cealaltă: vă rog ajutați-mă!! 

La treaba asta tre să recunosc că mă pricep. Am învățat trucul de la mama și am un anume fel de a coase nasturele sau ce e. Prefer nasturii, totuși.

Aș putea liniștit să mă ridic și să mă laud:

– bună, sunt Cosmin Tudoran și câteodată mai cos nasturi. De nevoie, e drept.

Îmi plac nasturii cu 4 găuri. Sunt mai simplu de prins și te poți juca cu modelul: X, pătrat, X + pătrat, linie, triunghi. Depinde cât chef, dar și timp, ai. Jizăs, ce fetiș am..?!!?

Cel mai important în toată tărășenia asta e momentul cheie, cel de băgat ața-n ac. No acolo-i baiu’. Și aici iți trebuie tehnică și dibăcie. Pentru că un ac subțire te-ar ajuta mai iute la cusut l-ai alege pe ăla, nu? Dar urechea unui ac subțire este mai năbădăioasă ca o muiere și ața se va împotrivi așișderea. Și aici am descoperit un truc: taie ața proaspăt, umezește-o și înfige-o! Sună cunoscut? Nu e nimic porn în a te chinui să-ți coși nasturele tocmai când te pregăteai să ieși pe ușă, așa că nu râde. Nu-i cazu’!

 

Și ce frumos e momentul ăla în care ești împietrit cu acu-ntr-o mână, iar cu ața-n cealaltă.. Încerci, te uiți atent.. Zici că ești în blockstart în așteptarea focului. Nu te gandești la nimic decât la momentul fericit al celui care învinge. Odată ce ai reușit, bucuros că ești cu ața-n ac, legi firele cu-n nod rapid tip biluță și dai înainte. Restul nici nu mai contează.

Ai vârât ața-n ac! E o zi excelentă!