Vorba lu Chinezu, aici, cum ar fi? (O sa zâci că sunt articole ping-pong, dar te asigur că nu prea sunt)

M-am ținut de promisiune și m-am îmbrăcat viking. Prima reacție veni din online, unde peștele făcu puțină vâlvă, aducând un comentariu acid cu privire la greața creată. Da, așa e, peștele se-mpute, ba de la cap, ba de la coadă, dar nici Ragnar originalu’ nu spunea-n serial alt lucru. Invitația făcută către tânăra din poză fu’ întocmai. O veți vedea în unltimul episod al seriei I.

Revenind pe plaiuri dâmbovițene, eu=viking, trăsei ceva poze cu străini. Prima oprire fu’ la birou. Se vede. Obiectul simpatic numit secure/topor sau ce e, este un accesoriu statement! (coană Albu, am priceput în sfârshit!)

După un cupaj de beri belgiene, Ragnar, se prinse că n-are cash la dânsu’. Și cum face orice român când nu mai are lei (mai schimbă o sută), am dat fuga la Exchange. Am lăsat sabia, scutul și toporu’ afară, ca să nu creadă oamenii c-ar fi vreun jaf.

Șocant curs. Măcar mi-am luat șocul înapoi de la casieră, la vederea mea. Tânăr frumos, ras și tatuat, cu o ditai cămeșă de zale zăngănitoare Zara, ce pășește și cere schimbu’ la o sută, nu e o imagine prea întălnită.

Apoi am cumpărat flori. Am alez niște crizanteme, iar la vederea mea florarul a zis: luați ce vreți. Vă fac un buchet?

Dude, mi-l fac singur!
Dude, mi-l fac singur!

Întotdeauna mi-a plăcut să-mi fac singur buchetele. Am lăsat sabia și am pus mâna pe celofan. Mare trecere. Da, știu: sunt un viking sensibil!

M-am întors la birou unde am zăcut. Am contemplat, am primit niște complimente, etc. Aș putea face asta în centru, aș face chiar și niște bani, cred. Oricum, contemplând natura umană și nu numai, am realizat că altfel te privește lumea când ai zalele și toporu’n mână. Interesantă experiență. M-am tot întrebat cum ar fi să petreci ca ăștia dar mi-am zis că oricum voi afla în curând.

Amu’ mă duc să mă culc. Zi frumoasă!